Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru rotunjit

R─éTUNZ├ŹT, -─é adj. v. rotunjit.
ROTUNJ├ŹT, -─é, rotunji╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o form─â rotund─â, cu un contur curb. ÔŚŐ Consoan─â rotunjit─â = consoan─â la rostirea c─âreia se adaug─â o articula╚Ťie suplimentar─â de rotunjire a buzelor. Vocal─â rotunjit─â = vocal─â pronun╚Ťat─â cu participarea activ─â a buzelor, care se apropie form├ónd o deschiz─âtur─â circular─â. 2. M─ârit, sporit, ├«ntregit. [Var.: (reg.) r─âtunz├şt, -─â, rotunz├şt, -─â adj.] ÔÇô V. rotunji.
ROTUNZ├ŹT, -─é adj. v. rotunjit.
R─éTUNZ├ŹT, -─é adj. v. rotunjit.
ROTUNJ├ŹT, -─é, rotunji╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o form─â rotund─â, cu un contur curb. ÔŚŐ Consoan─â rotunjit─â = consoan─â la rostirea c─âreia se adaug─â o articula╚Ťie suplimentar─â de rotunjire a buzelor. Vocal─â rotunjit─â = vocal─â pronun╚Ťat─â cu participarea activ─â a buzelor, care se apropie form├ónd o deschiz─âtur─â circular─â. 2. M─ârit, sporit, ├«ntregit. [Var.: (reg.) r─âtunz├şt, -─â, rotunz├şt, -─â adj.] ÔÇô V. rotunji.
ROTUNZ├ŹT, -─é adj. v. rotunjit.
ROTUNJ├ŹT, -─é, rotunji╚Ťi, -te, adj. (╚śi ├«n forma rotunzit) 1. Cu o form─â rotund─â (1), cu un contur curb. Col╚Ť rotunjit. Ôľş Dealul se urca rotunzit, ca un s├«n, iar marginile lui se pr─âv─âleau repezi. G├ÄRLEANU, L. 29. Sulcina era b─âlaie, cu p─ârul galben ca spicul copt ╚Öi rotunjit pe spate. DELAVRANCEA, O. II 187. ÔŚŐ (Adverbial) Avea barb─â ╚Öi must─â╚Ťi t─âiate rotunjit ╚Öi ╚Ťepos. SADOVEANU, B. 96. ÔÖŽ (Despre ochi) Larg deschi╚Öi, holba╚Ťi. R─âm─âsese ca fulgerat, cu ochii rotunzi╚Ťi, ├«nfrico╚Öa╚Ťi de groaz─â. SADOVEANU, O. VII 62. ÔŚŐ Consoane rotunjite = consoane la rostirea c─ârora se adaug─â o articula╚Ťie suplimentar─â de rotunjire a buzelor. 2. (Despre p─âr╚Ťi ale trupului) Plin, gras, ├«mplinit, rotund2 (2). 3. M─ârit, sporit, ├«ntregit, ├«mplinit. ÔÇô Variante: r─âtunj├şt, -─â (ODOBESCU, S. I 105), rotunz├şt, -─â adj.
ROTUNZ├ŹT, -─é adj. v. rotunjit.
ROTUNJ├ŹT adj. 1. v. gras. 2. v. m─ârit. 3. completat, ├«mplinit, ├«ntregit. (Sum─â ~.)
ROTUNJIT adj. 1. gras, ├«mplinit, plin, rotund. (Bra╚Ťe ~.) 2. m─ârit, sporit. (Avere ~.) 3. completat, ├«mplinit, ├«ntregit. (Sum─â ~.)

Rotunjit dex online | sinonim

Rotunjit definitie

Intrare: rotunjit
rotunjit adjectiv
r─âtunzit
rotunzit