Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

33 defini╚Ťii pentru rom├ónesc

ROM├éN├ëSC, -E├üSC─é, rom├óne╚Öti, adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Rom├ónia sau la popula╚Ťia ei. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba rom├ón─â. [Var.: rum├ón├ęsc, -e├ísc─â adj.] ÔÇô Rom├ón + suf. -esc.
RUMÂNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. românesc.
ROM├éN├ëSC, -E├üSC─é, rom├óne╚Öti, adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau popula╚Ťiei ei, privitor la Rom├ónia sau la popula╚Ťia ei. ÔÖŽ (Ca n. pr.) ╚Üara Rom├óneasc─â = numele oficial al Munteniei (╚Öi Olteniei) p├ón─â la unirea principatelor. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba rom├ón─â. [Var.: rum├ón├ęsc, -e├ísc─â adj.] ÔÇô Rom├ón + suf. -esc.
RUMÂNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. românesc.
ROM├ÄN├ëSC, ÔÇô E├üSC─é, rom├«ne╚Öti, adj. (Uneori ├«n concuren╚Ť─â cu rom├«n) Propriu rom├«nilor, al rom├«nilor sau al ╚Ť─ârii lor; de rom├«n. Succese care st├órniser─â entuziasmul patriotic al tuturor iubitorilor de spectacole dramatice ├«n limba rom├«neasc─â. CAMIL PETRESCU, O. II 125. Noi punem steagul rom├«nesc Pe cr├«ncena redut─â. ALECSANDRI, P. A. 209. Poeziile ei... au s─â fac─â o mare revolu╚Ťie ├«n republica literaturii rom├«ne╚Öti. NEGRUZZI, S. I 76. ÔŚŐ (Rar la alte grade de compara╚Ťie dec├«t pozitivul) Sintez─â a vie╚Ťii ╚Öi operei celui mai original ╚Öi mai rom├«nesc dintre scriitorii no╚Ötri. SADOVEANU, E. 86. ÔŚŐ ╚Üara Rom├«neasc─â = numele oficial al Munteniei p├«n─â la Unire. C─âci mo╚Öneagul ce prive╚Öti, Nu e om de r├«nd, el este domnul ╚Ü─ârii Rom├«ne╚Öti. EMINESCU. O. I 147. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba poporului rom├«n. [Vorbeau] o rom├«neasc─â fran╚Ťuzit─â. IBR─éILEANU, SP. CR. 139. Atunci imamul ne zise ├«n rom├«neasca cea mai rom├«neasc─â cuvintele: morm├«ntul lui Baiazed este tocmai colo ├«n deal. GHICA, A. 19. ÔÇô Variant─â: rum├«n├ęsc, -e├ísc─â (CARAGIALE, O. III 31) adj.
RUMÎNÉSC, -EÁSCĂ adj. v. romînesc.
rom├ón├ęsc adj. m., f. rom├óne├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. rom├ón├ę╚Öti
╚Ü├íra Rom├óne├ísc─â (Muntenia) s. propriu f., g.-d. ╚Üß║»rii Rom├ón├ę╚Öti
rom├ón├ęsc adj. m., f. rom├óne├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. rom├ón├ę╚Öti
Țára Româneáscă (Muntenia) s. pr. f.
ROMÂNÉSC adj. v. român.
ROMÂNÉSC adj. v. ortodox.
ROM├éN├ëSC ~e├ísc─â (~├ę╚Öti) Care este caracteristic pentru rom├óni; de rom├ón. /rom├ón + suf. ~esc
rom├ónesc a. 1. originar din Rom├ónia; 2. ce ╚Ťine de Rom├ónia sau de locuitorii ei: obiceiu, port rom├ónesc; 3. pop. cre╚Ötin (na╚Ťiunea identificat─â cu religiunea): las─â-╚Ťi legea rom├óneasc─â ╚Öi d─â-te ÔÇÖn legea turceasc─â POP. [Pentru sensul 3, cf. cre╚Ötin].
Țara Românească f. nume etnic indigen al Munteniei (în documente și la cronicari) și azi, în limba uzuală, a întregei Românii.
Rom├ón ╚Öi Rum├ón, -c─â s. (lat. R├┤manus, Roman [subst.], roman [adj.]). Locuitor din Dacia sa┼ş din peninsula Balcanic─â a c─âru─ş limb─â se deriv─â din latin─â. Locuitor din Rom├ónia de origine latin─â sa┼ş ├«mp─âm├«ntenit. ├Än vechime, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Öerb, cl─âca╚Ö, vecin, ╚Ť─âran alipit p─âm├«ntulu─ş. Pop. ╚Ü─âran, om, persoan─â: se pl─âte╚Öte un franc de fiecare rum├ón. ├Änteme─şetori─ş ╚Ü─âri─ş Rom├óne╚Öt─ş fiind originar─ş din Ardeal ╚Öi av├«nd o pozi╚Ťiune social─â ma─ş ├«nalt─â, numele indigen de Rum├ón a ajuns s─â se aplice mo╚Önenilor sa┼ş micilor proprietar─ş liber─ş care, cu timpu, de pin seculu 16, sili╚Ť─ş de nevo─ş, ├«ncepur─â s─â se v├«nd─â domnulu─ş, bo─şerilor mar─ş ╚Öi m├«n─âstirilor. Astfel, nobilu nume de Roman ajunsese s─â ├«nsemne ÔÇ×rob legat de p─âm├«ntÔÇŁ, p├«n─â c├«nd, ast─âz─ş, a revenit la vechea onoare. ÔÇô Forma Rom├ón e ├«ntrebuin╚Ťat─â de lumea cult─â ╚Öi de poporu din nord ╚Öi est ╚Öi de pin alte ╚Ťinutur─ş vecine. ─Ča nu e o scornitur─â a latini╚Ötilor! Forma Rum├ón e ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n vest ╚Öi sudu Moldove─ş. Ca adjectiv, e fals a zice rom├ón. Adev─ârat rom├óne╚Öte e limba rom├óneasc─â, Academia Rom├óneasc─â, nu limba rom├ón─â, Academia Rom├ón─â! De altfel, poporu nic─ş nu ╚Ötie de rom├ón ca adj., ci numa─ş de rom├ónesc. Cp. cu p─âg├«n, cre╚Ötin). ÔÇô Rom├óni─ş ├«s urma╚Öi─ş vechilor Roman─ş contopi╚Ť─ş cu indigeni─ş (Dac─ş, Trac─ş). La 106 dup─â Hristos, Tra─şan, cucerind Dacia, a adus colon─ş din tot imperiu roman. La 274 o parte din ace╚Öt─ş colon─ş, c├«nd Aurelian1 a retras armata din Dacia, a trecut ├«n Moesia. De atunc─ş, p├«n─â ├«n secolu 13, Rom├óni─ş a┼ş tr─âit ad─âposti╚Ť─ş ├«n mun╚Ť─ş, codri ╚Öi z─âvoa─şe, ╚Öi de ace─şa nu se ma─ş pomene╚Öte de e─ş ├«n acest timp ├«n istorie. ├Än fine, la 1290 sÔÇÖa ├«nteme─şat ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Öi la 1355 ╚Üara Moldove─ş. Num─âru lor trece de 16,000,000 ├«n Rom├ónia, afar─â de vre-o c├«teva sute de mi─ş peste Nistru ╚Öi chear peste Bug, c├«te-va zec─ş de mi─ş peste hotaru de vest (├«n Ungaria), vre-o 2-3 sute de mi─ş ├«n Macedonia, 30,000 ├«n Tesalia, vre-o 80,000 ├«n Bulgaria peste 2000,000 ├«n nordu Serbii ╚Öi 2000 ├«n Istria, afar─â de ce─ş emigra╚Ť─ş ├«n America (do┼ş─â sute de mi─ş). ÔÇô Religiunea lor e cea ortodox─â (greco-oriental─â), afar─â de vre-un milion din ce─ş din Ardeal (numi╚Ť─ş uni╚Ť─ş), care, ├«n 1700, sÔÇÖa┼ş ├«nchinat Rome─ş. ÔÇô Str─âini─ş, dup─â German─ş, le zic Rom├ónilor Valah─ş (V. valah).[1]
1) rom├ón├ęsc, -e├ísc─â adj. (d. Rom├ón). Al Rom├ónilor, al Rom├ónii─ş: steagu rom├ónesc. ╚Üara Rom├óneasc─â, numele oficial al Muntenii─ş p├«n─â la Unire, ─şar ast─âz─ş ├«n popor ╚Öi al ├«ntregi─ş Rom├óni─ş. ÔÇô ├Än Mold. nord. se zice rom─ânesc, cum se zice ╚Öi r─âdiche. Dar asta e o no┼ş─â evolu╚Ťiune din cauz─â c─â ├« nu e accentuat. Ar fi o gre╚Öal─â s─â se cread─â c─â asta e forma primitiv─â. Tot a╚Öa videm nu e lat. v─şdemus, ci o no┼ş─â form─â posterioar─â lu─ş vedem. V. rom├ón ca adj.
românesc adj. v. ORTODOX.
ROMÂNESC adj. român, (în evul mediu) valah.
ceardașu românesc v. învârtita.
romănescul (românește) v. codrănescul; fecioareasca (1); învârtita.
ADUNAREA ELECTIV─é A ╚Ü─éRII ROM├éNE╚śTI, organ al puterii legislative, constituit ├«n urma alegerilor din ian. 1859, ├«n conformitate cu dispozi╚Ťiile electorale ale Anexei Conven╚Ťiei de la Paris (7 aug. 1858). ╚śi-a deschis lucr─ârile la 22 ian. 1859 ╚Öi a ales ├«n unanimitate pe Al. I. Cuza, domnul Moldovei ╚Öi ca domn al ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti (24 ian. 1859), ├«nf─âptuindu-se astfel Unirea Principatelor. Dizolvat─â ├«n dec. 1859. ├Än 1860 a fost contituit─â o nou─â A., dizolvat─â ├«n 1861. ├Än acela╚Öi an se formeaz─â o alt─â A., care a fuzionat cu cea a Moldovei, form├«ndu-se Adunarea Electiv─â a Rom├óniei.
AL─éUTA ROM├éNEASC─é, supliment literar al revistei ÔÇ×Albina rom├óneasc─âÔÇŁ. Ap─ârut la Ia╚Öi, cu intermiten╚Ťe, ├«ntre 1837 ╚Öi 1838, sub conducerea lui Gh. Asachi, ╚Öi, ulterior, a lui M. Kog─âlniceanu.
ALBINA ROMÂNEASCĂ, gazetă politico-literară, primul periodic în limba română, publicat în Moldova. A apărut la Iași, bisăptămînal, cu întreruperi, între 1829 și 1850. Proprietar și editor: Gh. Asachi.
ARHIVA ROM├éNEASC─é, prima publica╚Ťie periodic─â rom├óneasc─â de istorie, ap─ârut─â la Ia╚Öi ├«n anii 1840 ╚Öi 1845, sub redac╚Ťia lui M. Kog─âlniceanu; a reap─ârut ├«ntre 1939 ╚Öi 1945/1946; tomurile I ╚Öi II au fost reeditate ├«n 1860 ╚Öi 1862.
CAHIERS ROUMAINS DÔÇÖ├ëTUDES LITT├ëRAIRES, revist─â de critic─â, estetic─â, istorie literar─â ╚Öi literatur─â comparat─â, publicat─â de Editura Univers, ├«n limba francez─â. Apare trimestrial, la Bucure╚Öti, din 1973.
CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ V. Pravila lui Vasile Lupu.
CAZANIA LUI VARLAAM (CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ), carte de cult, cuprinzând evangheliile, cîteva legende hagiografice și primele încercări de versificare în limba română (un imn de laudă domnitorului și două imnuri religioase). Tipărită de mitropolitul Varlaam la Iași în 1643. Monument de limbă românească veche.
CURIERUL ROM├éNESC, gazet─â politic─â, comercial─â ╚Öi literar─â. A ap─ârut la Bucure╚Öti, cu intermiten╚Ťe ╚Öi cu o periodicitate variabil─â, ├«ntre 1829 ╚Öi 1859. Editat─â de I. Heliade R─âdulescu. Primul periodic ├«n lb. rom├ón─â ap─ârut ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â.
NEAMUL ROM├éNESC, ziar editat la Bucure╚Öti (1906-1940, cu unele ├«ntreruperi) de N. Iorga. A militat pentru des─âv├ór╚Öirea unit─â╚Ťii politice a poporului rom├ón; ├«n ultimii ani a avut o pronun╚Ťat─â atitudine antifascist─â. Ziarul a editat ╚Öi un supliment, ÔÇ×Neamul rom├ónesc literarÔÇŁ, condus tot de N. Iorga, care a ap─ârut la V─âlenii de Munte, ├«n dou─â serii (1908-1912 ╚Öi 1925-1926). Printre colaboratori: G. Top├«rceanu, A. Cotru╚Ö, Elena Farago, V. Bogrea, I. Cior─ânescu, I.E. Torou╚Ťiu, N. Cartojan.
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, revistă a Institutului Român fondată și condusă de D. Gusti. A apărut lunar din ian. 1936 până în iun. 1943.
Paeonia romanica Br├«ndza, ┬ź Bujor rom├ónesc ┬╗. Specie care ├«nflore╚Öte prim─âvara-vara. Flori mari, ro╚Öii-s├«ngerii (5-6 sepale inegale, 8-11 petale, 2-4 carpele tomentoase, staminele glabre, stigmat roz sau purpuriu, lameliform) a╚Öezate ├«n v├«rful unor pedunculi glabri. Frunze glabre, verzi, lung-pe╚Ťiolate. Plant─â erbacee, peren─â, cu r─âd─âcini fibroase, fasciculate, terminate prin tuberculi oblong-eliptici sau moniliformi, c─ârno╚Öi. Tulpin─â glabr─â, erect─â, cilindric─â, sulcat─â.
weekend românesc expr. (iron.) sfârșit de săptămână rezervat muncilor în gospodărie.

Românesc dex online | sinonim

Românesc definitie

Intrare: românesc
românesc adjectiv
rumânesc