ROMÁNȘ, -Ă, romanși, -e, s. f., adj. 1. S. f. Ramură vestică a limbii retoromane. 2. Adj. Care se referă la limba romanșă, privitor la limba romanșă. – Din fr. romanche.

ROMÁNȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din fr. romanche.

románș adj. m., s. m., pl. románși; adj. f., s. f. románșă, pl. románșe

*románșă (idiom) s. f., g.-d. art. románșei

románșă (limba) s. f., art. románșa, g.-d. art. románșei

ROMÁNȘĂ s.f. Dialect constituind ramura vestică a limbii retoromane. [< fr. romanche].

ROMÁNȘĂ s. f. ramura vestică a limbii retoromane. (< fr. romanche)

ROMÁNȘĂ (< fr.) Dialect din grupul vestic al dialectelor limbii retoromane (alături de dialectul retic), pe baza căruia s-a formar limba literară; din 1938, una dintre limbile naționale ale Elveției; c. 50.000 vorbitori.

ROMÁNȘĂ s. f. (< fr. romanche): ramură occidentală a limbii retoromane, vorbită în sud-estul Elveției, la izvoarele Rinului și ale Innului (v. retorománă).