Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru românire

ROMÂNÍ, românesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. 2. Tranz. A traduce în românește. – Din român.
româní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. românésc, imperf. 3 sg. româneá; conj. prez. 3 sg. și pl. româneáscă
ROMÂNÍ vb. v. româniza.
românire (rumânire) 1. Acțiune de traducere a textului cântărilor bisericești, începând din sec. 18. R. a culminat în sec. trecut prin tipăriturile lui Macarie Ieromonahul. 2. Adaptare a textului românesc la melodia gr., prin ajustarea acesteia și prin introducerea unor formule noi, o dată cu care s-au strecurat și influențele autohtone în cântarea de tip bizantin*.

românire definitie

românire dex

Intrare: românire
românire