10 definiții pentru româncă
ROMẤNCĂ, românce,
s. f. 1. Femeie care aparține populației României sau este originară din România.
2. (
Pop.) Țărancă. –
Român +
suf. -că.
ROMẤN, -Ă, români, -e,
s. m. și
f.,
adj. I. S. m. și
f. 1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România.
2. (
Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat.
3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin.
II. Adj. Care aparține României sau românilor (
I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [
Var.:
rumấn s. m.] –
Lat. romanus. ROMẤNCĂ, românce,
s. f. 1. Femeie care aparține populației de bază a României sau este originară din România.
2. (
Pop.) Țărancă. –
Român +
suf. -că.
ROMÎ́NCĂ, romînce,
s. f. 1. Femeie aparținînd populației de bază a Republicii Populare Romîne.
2. (Popular) Țărancă. Și să țese pînzele, precum țes romîncele. MAT. FOLK. 1238.
romấncă s. f.,
g.-d. art. romấncei;
pl. romấnce
româncă s. f., g.-d. art. româncei; pl. românce ROMÂNCĂ s. v. săteancă, țărancă. ROMÂNCĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de bază a României sau este originară din România. [G.-D. româncei] /român + suf. ~că româncă f. femeie de român.
româncă s. v. SĂTEANCĂ. ȚĂRANCĂ. Româncă dex online | sinonim
Româncă definitie
Intrare: româncă
româncă substantiv feminin admite vocativul
română substantiv feminin