REZILIÁRE s. f. v. reziliere.

REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

REZILIÁRE s. f. v. reziliere.

REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) reziliáre s. f.] – V. rezilia.

REZILIÁRE s. f. v. reziliere.

REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de a rezilia; desfacere. Rezilierea unui contract. – Variantă: reziliáre (GHICA, S. 454) s. f.

reziliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

reziliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. reziliérii; pl. reziliéri

REZILIÉRE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)

REZILIÉRE s.f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desființare, desfacere, anulare (a unui contract etc.). [Pron. -li-e-. / < rezilia].

reziliare f. anularea unui act.

*reziliére f. Acțiunea de a rezilia: contract pe 3 anĭ cu drept de reziliere după 2 anĭ.

REZILIERE s. (JUR.) anulare, desfacere. (~ unui contract.)