REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Pref. re- + planta. Cf. fr. replanter.

REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou; a transplanta. – Re¹- + planta. Cf. fr. replanter.

REPLANTÁ, replantez, vb. I. Tranz. A planta din nou, a transplanta. V. răsădi. Vor fi aduși din pădurile din împrejurimi, cu rădăcini cu tot, copaci... și vor fi replantați aici. STANCU, U.R.S.S. 40. ◊ Fig. Niște brațe pasionate – cari voiau să smulgă, să ducă departe și să replanteze într-o altă viață – vibrau, argumentau. GALACTION, O. I 307.

replantá (a ~) (re-plan-) vb., ind. prez. 3 replanteáză

replantá vb. (sil. -plan-), ind. prez. 1 sg. replantéz, 3 sg. și pl. replanteáză

REPLANTÁ vb. a transplanta.

REPLANTÁ vb. I. tr. A planta din nou; a transplanta. [Cf. fr. replanter].

REPLANTÁ vb. tr. a planta din nou; a transplanta. (< fr. replanter)

A REPLANTÁ ~éz tranz. A planta din nou. /re- + a planta

REPLANTA vb. a transplanta.