REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

repicáre s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări

REPICÁRE s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).

REPICÁRE s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].

REPICÁRE (după fr. repiquer) s. f. Răsădire la distanțe mai mari a plantelor tinere crescute în răsadnițe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafață mai mare de nutriție. Uneori r. se repetă de mai multe ori până la plantarea definitivă.