Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru repauzare

REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.
REPAUZÁRE, repauzări, s. f. Acțiunea de a (se) repauza și rezultatul ei. [Pr.: -pa-u-] – V. repauza.
repauzáre (-pa-u-) s. f., g.-d. art. repauzắrii; pl. repauzắri
repauzáre s. f. (sil. -pa-u-), g.-d. art. repauzării; pl. repauzări
REPAUZÁRE s. v. odihnire.
REPAUZÁRE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
REPAUZÁRE s.f. Faptul de a repauza; odihnă, moarte. [< repauza].
REPAUZARE s. odihnire. (~ cuiva, după lucru.)
repauzare s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Repauzare dex online | sinonim

Repauzare definitie

Intrare: repauzare
repauzare substantiv feminin
  • silabisire: -pa-u-