18 definiții pentru regal
REGÁL1, regale,
s. n. (
Tipogr.) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din
germ. Regal. REGÁL2, -Ă, (
1, 3) regali, -e,
adj., (
2) regaluri,
s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc;
p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru.
2. S. n. (
Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar2 plăcut.
3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. [
Pl. și: (
2) regale] – Din
fr. régal(e), it. regale, lat. regalis. REGÁL1, regale,
s. n. (
Tipogr.) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din
germ. Regal. REGÁL2, -Ă, regali, -e,
adj.,
s. n. 1. Adj. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc;
p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru.
2. S. n. (
Livr.) Ospăț mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). ♦ Plăcere mare; dar2 plăcut.
3. Adj. (În sintagma) Apă regală = amestec de acid clorhidric și acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din
fr. régal(e), it. regale, lat. regalis. REGÁL1, regale,
s. n. (Învechit) Ospăț bogat, masă mare; banchet. Cu așa feluri de bucate... sper să-mi servești un adevărat regal, care să mă dreagă de indigestia ce mi-a produs-o arta culinară a poeților noștri. CARAGIALE, O. VII 359.
REGÁL2, regaluri,
s. n. Dulăpior în care se păstrează într-o tipografie casele cu litere sau formele care așteaptă tiparul. Te bucurai să rămîi la regal și să împarți litera în casă. PAS, Z. I 284.
regál2 (dulăpior)
s. n.,
pl. regále
!regál3 (ospăț)
s. n.,
pl. regáluri/regále
regál (ospăț bogat, dulăpior) s. n., pl. regále REGÁL1 s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].
REGÁL2 s.n. (Franțuzism)
1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut.
2. (Fig.) Plăcere deosebită, încântare. [< fr. régal].
REGÁL1 s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)
REGÁL2 s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (
fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)
REGÁL2 ~e n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbătoare. /<fr. régal REGÁL3 ~e n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere și suporturile pentru pagini. /<germ. Regal regal n. în tipografie: dulap în care se păstrează cutiile cu litere. [Nemț. REGAL, policioară].
regál s. n. (livr.) Cadou, desfătare ◊ „Cu greu se pot găsi cuvinte de mulțumire și apreciere pentru cei de la televiziune care duminică între orele 18 și 19 au oferit celor mici un adevărat «regal» tele!” Săpt. 2 IV 76 p. 6. ◊ „Tot duminică, pe TVR1, un regal cu «Divertis».” Ev.z. 31 I 97 p. 11; v. și 4 V 84 p. 4 (din it. regalo, fr. régal; DN – alt sens, DEX, DN3) regal (< germ. Orgelregal) 1. Mic instrument de suflat cu claviatură (orgă portativă) cunoscut încă din sec. 11-12. Dar sub această denumire este folosit între sec. 15-17. Spre deosebire de positiv*, r. Întrebuințează doar tuburi linguale, deschise și închise, confecționate din metal sau lemn de 8’ [câteodată și de 4’ și 16’ – v. picior (2)], prevăzute cu ancii*. O cutie mică, conținând camera de vânt, tuburile și două foale, ultimele acționate de o secundă persoană, se așează pe o măsuță. Instr. a fost folosit în bis., în cadrul muzicii laice, de dans, în muzica făcută în casă, iar în sec. 17 și pentru a susține basul continuu* (Orfeu de Monteverdi). Dispare în sec. 18 V.: Bibelregal; organo di legno. 2. Denumire a registrelor (II) linguale cu pavilioane scurte, în cadrul orgii mari. Registrele proveneau din r. (1) și ansamblul lor era inclus ca instr. independent în cadrul orgii (sec. 16) în vederea unor execuții speciale. Regal dex online | sinonim
Regal definitie
Intrare: regal (s.n.)
regal s.n. substantiv neutru