RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată (la teatru sau la studiourile cinematografice) cu procurarea și păstrarea recuzitei. Pe culoarele... din dosul scenei... mașiniștii și recuzitorii alergau de colo pînă colo. ARDELEANU, D. 182.

recuzitoáre s. f., g.-d. art. recuzitoárei; pl. recuzitoáre

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitoáre s. f., g.-d. art. recuzitoárei; pl. recuzitoáre

recuzitór s. m., pl. recuzitóri

RECUZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].

RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)

RECUZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre ) m. și f. (la un teatru, la un studiou cinematografic etc.) Lucrător responsabil de procurarea și de păstrarea recuzitei. /<germ. Requisiteur