RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. Tranz. A împăca, a pune de acord. ◊ Refl. Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86.

reconciliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliáză, 1 pl. reconciliém (-li-em); conj. prez. 3 să reconciliéze; ger. reconciliínd (-li-ind)

reconciliá vb. concilia

RECONCILIÁ vb. v. împăca.

RECONCILIÁ vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].

RECONCILIÁ vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)

A RECONCILIÁ ~éz tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier

A SE RECONCILIÁ se ~áză intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier

reconcilià v. a (se) împăca.

*reconciliéz v. tr. (lat. reconciliare). Împac, conciliez ĭar: a reconcilia doĭ frațĭ certațĭ.

reconcilia vb. v. ÎMPĂCA.