RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; recomandație. Am încercat să aflu de la dînsul dacă nu are vreo recomandare specială în ce mă privește. SADOVEANU, P. M. 113.

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắri

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandării; pl. recomandări

RECOMANDÁRE s. 1. v. preconizare. 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, (înv.) regulativ. (A respectat toate recomandările primite.) 3. indicare, prescriere. (Recomandarea unui tratament.) 4. v. aviz. 5. povață, precept, recomandație, sfat. (Diverse recomandări de igienă.) 6. v. propunere. 7. v. prezentare.

RECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație. [< recomanda].

*recomandațiúne f. (fr. recommandation; lat. commendatio). Acțiunea de a recomanda pe cineva: a solicita o scrisoare de recomandațiune de la un personagiŭ influent. Sfat, îndemn: a uĭta recomandațiunile părinteștĭ. Prezentare în lume: a face recomandațiunile în salon. Ceĭa ce te recomandă, te introduce în lume: frumuseța e o recomandațiune mută. – Și -áție (rus. recomendáciĭa), dar ob. -áre.

RECOMANDARE s. 1. preconizare, propunere. (~ următorului plan de acțiune.) 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 3. indicare, prescriere. (~ unui tratament.) 4. aviz, indicație, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandație. (După ~ medicului.) 5. povață, precept, recomandație, sfat. (Diverse ~ de igienă.) 6. propunere, recomandație. (~ de avansare.) 7. prezentare, recomandație, (franțuzism) prezentație, (înv.) sistiseală. (După ~ile de rigoare.)