Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru ramifica

RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbori, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.
RAMIFICÁ, pers. 3 ramífică, vb. I. Refl. (Despre arbori, artere de circulație etc.) A se despărți în două sau în mai multe ramuri. – Din lat. ramificare, fr. ramifier.
RAMIFICÁ, ramífic, vb. I. Refl. A se despărți în două (sau în mai multe) ramuri.
ramificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ramífică
ramificá vb., ind. prez. 3 sg. ramífica
RAMIFICÁ vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)
RAMIFICÁ vb. I. refl. A se despărți în mai multe ramuri. [P.i. 3 ramífică. / cf. it. ramificare, fr. ramifier].
RAMIFICÁ vb. refl. (despre arbori, căi de comunicație, conducte etc.) a se despărți în două sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)
A SE RAMIFICÁ pers. 3 se ramífică intranz. (despre arbori, drumuri, conducte etc.) A se despărți în ramuri; a porni dintr-un punct în mai multe direcții. /<lat. ramificare, fr. ramifier
ramificà v. a se divide în ramuri (arbori, nervi; fig. științe).
*ramífic, a v. tr. (mlat. rami-fico, -ficáre, d. ramus, ramură, și facere, a face). Despart în ramurĭ (propriŭ și fig.). V. refl. Mă despart în ramurĭ, mă rămurez: trunchĭu se ramifică, coarnele cerbuluĭ îs ramificate, nervĭ ramificațĭ. Fig. Rasele se ramifică în popoare.
RAMIFICA vb. 1. (rar) a se rămuri, (reg.) a se crăcăna. (Crengile copacului se ~.) 2. a (se) diversifica. (A ~ producția.)

Ramifica dex online | sinonim

Ramifica definitie

Intrare: ramifica
ramifica verb grupa I conjugarea I