ramadan definitie

18 definiții pentru ramadan

RAMADÁN s. n. 1. A noua lună a anului musulman, considerată sfântă, în care lui Mahomed i s-a revelat Coranul. ♦ Postul cel mare, cu durata de o lună, în timpul căruia musulmanii practică o abstinență totală de la răsăritul până la apusul Soarelui; p. gener. post. 2. (Fam.) Stomac. ◊ Expr. A-l tăia (pe cineva) la ramadan = a-i fi (cuiva) foame. [Var.: ramazán s. n.] – Din tc. ramazan.
RAMAZÁN s. n. v. ramadan.
RAMAZÁN s. n. 1. A noua lună a anului musulman; postul cel mare, cu o durată de o lună, în timpul căruia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul Soarelui; p. gener. post. 2. (Fam.) Stomac. ◊ Expr. A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame. – Din tc. ramazan.
RAMADÁN s. n. v. ramazan.
RAMAZÁN s. n. 1. A noua lună a anului; (la musulmani) postul cel mare, care ține o lună (în timpul căruia musulmanii ajunează de la răsăritul pînă la apusul soarelui); p. ext. post. Stăpînii mormăiesc, ca și cum s-ar afla după trei zile lungi de ramazan. SADOVEANU, O. L. 139. Nu ne temem de păgîni, Ramazanul lor mai ține tocmai două săptămîni. HASDEU, R. V. 156. ◊ Expr. (Familiar) A face ramazan = a răbda de foame. 2. (Familiar) Stomac. ◊ A-l tăia (pe cineva) la ramazan (sau ramazanul) = a-i fi cuiva foame. – Variantă: ramadán s. n.
RAMADÁN s. n. v. ramazan.
*Ramadán (sărbătoare) s. propriu n.
ramazán s. n.
ramazán s. n.
RAMAZÁN s. v. stomac.
ramazán (-nuri), s. n.1. Postul cel mare, a noua lună a mahomedanilor. – 2. (Arg.) Stomac, burtă. – Var. (sensul 1) ramadan. Mr. rămăzane. Tc. ramazan < arab. ramadan. Semantismul celui de-al doilea sens se explică prin faptul că stomacul este cel care suferă în timpul postului de ramazan. Cf. prov. ramadan „zarvă” (REW 7024).
RAMAZÁN n. 1) (în islamism) Luna a noua a anului musulman selenar, în timpul căreia se postește. ◊ A face ~ a ține post; a posti. 2) fam. Organ în formă de pungă în care se digeră alimentele; stomac. ◊ A-l tăia pe cineva la ~ a-i fi cuiva foame. /< turc. ramazan, fr. ramadan
ramadan n. postul mahomedanilor ce cade în a noua lună a anului arab.
*ramadán și ramazán n., pl. urĭ (turc. ar. Ramadhan și Ramazan). A noŭa lună a anuluĭ lunar musulman. – În timpu ramazanuluĭ musulmaniĭ nu mănîncă nimica de la răsăritu pînă la apusu soareluĭ. Lunile musulmanilor fiind lunare, ramazanu vine în fie-care an cu zece zile maĭ curînd de cît în anu trecut. El se termină cu marile sărbătorĭ numite baĭram.
ramazan s. v. STOMAC.
RAMADÁN (în Islam), a noua lună a anului musulman, considerată sfântă, în care lui Mahomed i s-a relevat „Coranul”. În această perioadă, de la răsăritul Soarelui până la apus se practică o abstinență totală; postul ramadanului constituie unul dintre cei cinci stâlpi ai Islamului. Fam. Ramazan.
RAMADAN, Constantin (1896-1958, n. Iași), actor român de teatru și film. Activitate prestigioasă la Teatrul Național din Iași și Teatrul Nottara din București. Creație antologică în Harpagon din „Avarul” de Molière. Roluri remarcabile pe scenă („Domnișoara Nastasia”, „Doctor fără voie”, „Revizorul”, „Hamlet”, „Puterea întunericului”).
ramadán (ramazán) s. n. Luna a noua a mahomedanilor, lună de post în care este interzisă mâncarea de la răsăritul până la apusul Soarelui. În ultimele trei zile ale acestei luni are loc sărbătoarea numită Micul Bairam, spre deosebire de Marele Bairam („sărbătoarea sacrificiilor”), care se celebrează în timpul pelerinajului la Mecca. – Din tc. ramazan.

ramadan dex

Intrare: ramadan
ramazan substantiv neutru
ramadan substantiv neutru