Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru raliere

RALIÁRE s. f. v. raliere.
RALIÉRE, ralieri, s. f. Faptul de a se ralia [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) raliáre s. f.] – V. ralia.
RALIÁRE s. f. v. raliere.
RALIÉRE, ralieri, s. f. Faptul de a se ralia [Pr.: -li-e-. – Var.: (înv.) raliáre s. f.] – V. ralia.
RALIÁRE s. f. v. raliere.
RALIÉRE, ralieri, s. f. Faptul de a se ralia; adunare în jurul cuiva; trecere de partea cuiva, aderare la ceva. (În forma raliare) Prezidentul... se întoarce în curte... și aprinde un chibrit. Într-o clipă, de pe lîngă uluci, din fundul curții, răspund alte chibrituri aprinzîndu-se, ca niște ecouri luminoase: era semnalul de raliare al conspiratorilor. CARAGIALE, O. II 87. – Variantă: (învechit) raliáre s. f.
raliére (-li-e-) s. f., g.-d. art. raliérii; pl. raliéri
raliére s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. raliérii; pl. raliéri
RALIÉRE s. v. adeziune.
RALIÉRE s.f. Acțiunea de a se ralia și rezultatul ei; aderare. [Pron. -li-e-. / < ralia].

raliere definitie

raliere dex

Intrare: raliere
raliere substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-
raliare