RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia1.

RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia1.

RADIÉRE1, radieri, s. f. Faptul de a radia1; radiație. Căldura se propagă prin conductibilitate și prin radiere. – Pronunțat: -di-e-.

radiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri

radiére (radiație, ștergere dintr-un registru) s. f., g.-d. art. radiérii; pl. radiéri

RADIÉRE s. 1. v. radiație. 2. v. degajare.

RADIÉRE s.f. Faptul, acțiunea de a radia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia].

radiare f. 1. acțiunea de a radia: radiarea unui nume dintr’o listă, radiarea unei ipoteci; 2. emisiune de raze luminoase: radiare solară; fig. bucurie foarte vie.

RADIERE s. 1. radiație. (Proces de ~ corpusculară.) 2. degajare, dezvoltare, emanare, emanație, producere. (~ de căldură.)