RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., sb. razmirica.

RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RÉZMERIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., scr. razmirica.

RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RÉZMERIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. Răscoală, răzvrătire. Dacă o veni ceasul răzmeriții: el, în frunte! C. PETRESCU, A. R. 58. Acu dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pămînt. REBREANU, R. II 91. Gătește-mă măiculiță, De-un cal bun și de-o suliță Că la vară-i răzmeriță. SEVASTOS, C. 271. – Pl. și: răzmeriți (ALECSANDRI, T. I 239). – Variante: răzmiriță (ALECSANDRI, T. 955), rézmeriță (RUSSO, S. 171) s. f.

RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RÉZMERIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

rắzmeriță (pop.) s. f., g.-d. art. rắzmeriței; pl. rắzmerițe

răzmeríță s. f., g.-d. art. răzmeríței; pl. răzmeríțe

RĂZMERIȚĂ s. v. răscoală.

RẮZMERIȚĂ ~e f. rar pop. Răscoală spontană și neorganizată. [G.-D. răzmeriței] /<bulg., sl. razmirica

răsmeriță f. Mold. revoluțiune, în special cea dela 1821: de când cu răsmerița volintirilor AL. [Slav. RAZMIRIȚA, răsboiu].

rắzmiriță f., pl. e (vsl. razmirica, d. mirŭ, pace). Revoluțiune, rebeliune, revoltă, răscoală: răzmirița dela 1821 (zavera). – Și răzmeriță și răzmăriță, ĭar în Olt. și la Româniĭ din Bulgaria răzmeliță. Rar și -íriță, și -ríță.

RĂZMERIȚĂ s. răscoală, răsculare, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)