Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru păgânesc

PĂGÂNÉSC, -EÁSCĂ, păgânești, adj. Care aparține păgânilor sau păgânismului, privitor la păgâni sau la păgânism; p. restr. turcesc. – Păgân + suf. -esc.
PĂGÂNÉSC, -EÁSCĂ, păgânești, adj. Care aparține păgânilor sau păgânismului, privitor la păgâni sau la păgânism; p. restr. turcesc. – Păgân + suf. -esc.
PĂGÎNÉSC, -EÁSCĂ, păgînești, adj. (Rar) De păgîn, al păgînilor. Sînt multe sute de ani de cînd vulturul și zimbrul romînilor n-au călcat în țara păgînească. GANE, N. II 101. Spune la cărțile păgînești că la nunta lui Joe cu Junona fu mare tămbălău. ISPIRESCU, U. 11. Burcel în șanț moare zdrobind O tidvă păgînească. ALECSANDRI, P. A. 208. ◊ Fig. Hirtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere, din cîte se-mpart gratis, în fine o neordine intr-adevăr păgînească. EMINESCU, N. 38.
păgânésc adj. m., f. păgâneáscă; pl. m. și f. păgânéști
păgânésc adj. m., f. păgâneáscă; pl. m. și f. păgânéști
PĂGÂNÉSC adj. v. păgân.
PĂGÂNÉSC adj. v. turc, turcesc.
PĂGÂNÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru păgâni; de păgân. /păgân + suf. ~esc
păgânesc a. 1. de păgân: obiceiuri păgânești; 2. fig. crud, barbar.
păgî́n, -ă s. (lat. pagânus, sătean, nemilitar, civil; it. pagano, fr. payen, païen, pf. pagão. Milites Christi eraŭ „ostașiĭ luĭ Hristos, creștiniĭ”, ĭar ceĭlalțĭ eraŭ păgîni, necredincĭoșĭ. V. peizaj și pogan). Infidel, necredincĭos, adorator de dumnezeŭ fals orĭ de idolĭ: un păgîn. Fig. Nelegĭuit, fără religiune, răŭ la suflet. – Ca adj. se zice numaĭ păgînesc, ca creștinesc, românesc. Decĭ templu păgînesc, nu păgân.
1) păgînésc, -eáscă adj. (d. păgîn). De păgîn, al păgînilor: oaste, credință, carte păgînească. Fig. Crud, barbar: purtare păgînească.
PĂGÎNESC adj. (BIS.) păgîn. (Credințe ~.)
păgînesc adj. v. TURC. TURCESC.

Păgânesc dex online | sinonim

Păgânesc definitie

Intrare: păgânesc
păgânesc adjectiv