PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.

PROZAIZÁRE, prozaizări, s. f. Acțiunea de a prozaiza. [Pr.: -za-i-] – V. prozaiza.

prozaizáre s. f., pl. prozaizări

PROZAIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a prozaiza și rezultatul ei. [Pron. -za-i-. / < prozaiza].

prozaizáre s. f. Acțiunea de a face să devină prozaic ◊ „Denunțarea erorii mitice, în primul caz, se produce sub semnul «prozaizării» pretextului mitologic (în sensul umanizării lui).” Luc. 30 I 71 p. 2 (din prozaiza; DN3)