PRIPĂȘÍT², -Ă, pripășiți, -te, adj. (Pop.) Care s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); aciuat. – V. pripăși.

PRIPĂȘÍT², -Ă, pripășiți, -te, adj. Care s-a stabilit undeva sau pe lângă cineva (venind din altă parte); aciuat. – V. pripăși.

PRIPĂȘÍT adj., s. 1. adj. aciuat, oploșit. (Un om ~.) 2. adj., s. v. străin.

pripășit a. 1. de pripas: vite pripășite; 2. alipit pe lângă cineva (de animal străin sau de om); 3. fig. izolat, rătăcit: rămășițe pripășite ale culturei omenești OD.

pripășít, -ă adj. De pripas: o vită pripășită. Fig. Fam. Rătăcit, rămas pe alocurea: niște gologanĭ pripășițĭ pin pustiile luĭ buzunare.

PRIPĂȘIT adj., s. 1. adj. aciuat, oploșit. (Un om ~.) 2. adj., s. străin, venetic, (înv.) nemernic. (E un ~ prin locurile acestea.)