PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi.

PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesiune a unui bun care ți-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) în primire = a preda, a încredința (cuiva ceva). A lua (ceva) în primire = a prelua (ceva); a recepționa. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reproșuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l întâmpina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul publicului într-un loc; b) (despre încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de ceva. 4. Admitere a cuiva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație. – V. primi.

PRIMÍRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare în posesie a unui lucru înmînat, predat, dăruit, trimis. Primirea mărfii. Primirea scrisorii. ◊ Expr. A da (cuiva, ceva) în primire = a preda, a înmîna ceva unei persoane care răspunde de ceea ce a primit. Vremea trece și încet-încet cazarma se golește. Pleacă schimbașii... după ce dau în primire. SADOVEANU, O. VI 227. A lua (ceva) în primire = a recepționa (un lucru), a prelua (un post). Și-a luat postul în primire. 2. Admitere a unui vizitator, a unui solicitator; felul de a-l întîmpina, de a-l trata. Toți cei sosiți știau de asemeni că se vor îndestula cu mîncare și vin, faima de primire de oaspeți a mănăstirii fiind întru totul neștirbită. SADOVEANU, F. J. 7. Una din odăi care e pentru primiri e spațioasă și foarte curată. PAMFILE, I. C. 437. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) în care este permis accesul cuiva într-un loc. Zi de primire; b) (despre săli, încăperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. În față, cu ferestrele la stradă, e salonul de primire. VLAHUȚĂ, O. A. 245. 3. Manifestare a unei anumite atitudini față de cineva sau de ceva. Cartea s-a bucurat de o primire călduroasă din partea cititorilor. ◊ Expr. A lua în primire (pe cineva) = a) a ține sub supraveghere pe cineva, a aplica cuiva un anumit regim. L-au luat medicii iarăși în primire și s-au hotărît că nu-l lasă pînă ce nu-l vindecă deplin. SADOVEANU, M. C. 194; b) a certa (pe cineva), a face reproșuri (cuiva), a lua la rost. [Veneau] uneori cu un iepure sau cu două potîrnichi, însă alteori tolba lor era goală, îi luau nevestele în primire. PAS, Z. I 208. 4. Admiterea cuiva într-o organizație. Primire de membri noi în partid.

primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri

primíre s. f., g.-d. art. primírii; pl. primíri

PRIMÍRE s. I. 1. v. încasare. 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. căpătare, dobândire, obținere. (~ a ajutorului cerut.) 4. v. recepționare. 5. v. aflare. II. 1. v. admitere. 2. v. cooptare. 3. v. angajare. 4. v. găzduire. 5. (înv.) priimință. (Le-a făcut o bună ~.) III. v. întâmpinare.

PRIMÍRE ~i f. 1) v. A PRIMI. ◊ Sală de ~ încăpere pentru musafiri, vizitatori. A da în ~ a înceta de a mai fi responsabil. A lua în ~ a) a lua (pe cineva sau ceva) pe răspunderea sa; b) a începe a certa (pe cineva). 2) Mod de a primi pe cineva. /v. a primi

primire f. acțiunea de a primi și rezultatul ei: acceptare, recepțiune.

primíre f. Acțiunea de a primi. Modu de a trata oaspețiĭ: ne-a făcut o primire strălucită. Audiență, recepțiune: zi de primire. Locu pe unde se primesc (se introduc) bolnaviĭ într’un spital: portaru de la primire. A lua în primire, a primi în mînă, a pune mîna, a lua în stăpînire (V. preĭaŭ): autoritățile aŭ luat în primire corabia. A începe să atacĭ (Fam.): ziarele l-aŭ luat în primire.

PRIMIRE s. I. 1. încasare, luare. (După ~ retribuției.) 2. încasare, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. căpătare, dobîndire, obținere. (~ a ajutorului cerut.) 4. preluare, recepționare. (~ mărfii.) 5. aflare. (După ~ veștii.) II. 1. acceptare, admitere. (După ~ lui în asociație.) 2. cooptare. (~ cuiva în biroul de conducere.) 3. angajare. încadrare, numire. (~ lui în uzină s-a făcut pe loc.) 4. adăpostire, găzduire, (Bucov.) încortelare. (~ unui oaspete în casa cuiva.) 5. (înv.) priimință. (Le-a făcut o bună ~.) III. întîmpinare, (înv.) tîmpinare, tîmpinat. (~ cuiva cu pîine și sare.)

a da în primire expr. 1. (d. motoare, aparate etc.) a se defecta iremediabil. 2. (d. oameni) a muri. 3. (deț.) a denunța pe cineva care a comis o abatere disciplinară în penitenciar.

a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare.