PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj., s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu. 2. Adj., s. m. (Copil) născut înainte de termen. [Acc. și: premátur] – Din lat. praematurus.

prematúr adj. m., s. m., pl. prematúri; f. sg. prematúră, pl. prematúre

PREMATÚR adj. 1. imatur. (Un copil ~.) 2. pretimpuriu, (înv.) prematural, prematurat. (Un fenomen ~.) 3. v. precoce.

PREMATÚR, -Ă adj. Făcut prea devreme; întâmplat înainte de vreme. // s.m. și f. Copil născut prea devreme; imatur. [< lat. praematurus, cf. fr. prémature].

PREMATÚR, -Ă I. adj. care apare înainte de vreme. II. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen. (< lat. praematurus, fr. prémature)

PREMATÚR ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care are loc (cu mult) înainte de vreme; care se manifestă (prea) devreme. Moarte ~ă. A muri ~. 3) și substantival (despre copii) Care este născut înainte de termen. /<lat. praematurus

*prematúr, -ă adj. (lat. prae-matúrus. V. matur). Care vine orĭ se face prea devreme: moarte, informațiune, întreprindere prematură. Adv. Prea devreme: a muri prematur.