POTRICĂLÍRE, potricăliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. – V. potricăli.

POTRICĂLÍRE, potricăliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) potricăli și rezultatul ei. – V. potricăli.

potricălíre (înv., reg.) (po-tri-) s. f., g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri

potricălíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricălírii; pl. potricălíri