POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A deplasa un fluid cu ajutorul unei pompe¹. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistență pe lângă cineva pentru a obține un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A împinge sau a aspira un fluid cu ajutorul unei pompe¹. ◊ Expr. A pompa (de undeva) bani = a obține, a stoarce (de undeva) bani fără încetare. ♦ Fig. (Fam.) A stărui, a interveni cu insistență pe lângă cineva pentru a obține un avantaj, o favoare etc. – Din fr. pomper.

POMPÁ, pompez, vb. I. Tranz. A deplasa un fluid prin respingerea sau aspirarea lui cu ajutorul unei pompe. Nenorociții... marinari trebuie să pompeze ziua și noaptea apa care se furișează printre încheieturi. BART, S. M. 49. ◊ (Prin analogie) Inima pompează sîngele în artere. ◊ Fig. Aci el nu însemna nimic pentru nimeni: un trecător, o cifră; după dînsul venea altul, înaintea lui trecea altul, lîngă el alții, mereu alții... Mulțime pompată dintr-un izvor nesăcătuit. C. PETRESCU, O. P. I 18. ◊ Expr. (Familiar) A pompa (de undeva) bani = a stoarce (de undeva) bani fără încetare.

pompá (a ~) vb., ind. prez. 3 pompeáză

pompá vb., ind. prez. 1 sg. pompéz, 3 sg. și pl. pompeáză

POMPÁ vb. I. tr. 1. A împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (Fam.) A presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. [< fr. pomper, it. pompare].

POMPÁ vb. tr. 1. a împinge, a aspira un fluid cu o pompă. 2. (fam.) a presa, a stărui mult pe lângă cineva; a interveni cu putere. (< fr. pomper)

A POMPÁ ~éz tranz. (lichide sau gaze) A deplasa (înăuntru sau dinăuntru) cu ajutorul unei pompe; a refula. /<fr. pomper

pompà v. a manevra o pompă.

*pompéz v. tr. (fr. pomper). Trag apă (saŭ alt lichid) cu pompa. Fig. Iron. Sug, ĭaŭ, scot: acest plagiator pompează din autoriĭ străinĭ, a pompa aur din băncĭ.

pompa, pompez v. t. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.