PIȘCÁT², -Ă, pișcați, -te, adj. Cu pișcături; ciupit². – V. pișca.

PIȘCÁT², -Ă, pișcați, -te, adj. Cu pișcături; ciupit². – V. pișca.

pișcát adj. m., pl. pișcáți; f. sg. pișcátă, pl. pișcáte

PIȘCÁT adj. v. ciupit.

pișcat a. fam. cam beat: pișcat la limbă. ║ n. acțiunea și rezultatul pișcării.

PIȘCAT adj. ciupit, înțepat. (Mînă ~.)