PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, dușmănos, vrăjmaș, pizmuitor, pizmătareț, pizmătăreț, pizmăreț. 2. Adj. (Despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie, invidie. – Pizmă + suf. -aș.

PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care poartă pizmă cuiva; (om) răutăcios, invidios; p. ext. (om) plin de ură, potrivnic, dușmănos, vrăjmaș, pizmuitor, pizmătareț, pizmătăreț, pizmăreț. 2. Adj. (Despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă ură, dușmănie, invidie. – Pizmă + suf. -aș.

PIZMÁȘ, -Ă, pizmași, -e, adj. Invidios, răutăcios; p. ext. dușmănos, potrivnic, vrăjmaș. Acești contimporani ai mei Fac nencetat același sport: De treizeci de ani îmi tot zic mort. Tot mai pizmași și mai mișei. MACEDONSKI, O. I 184. Aceștia, ca oameni fără judecată și pizmași, făceau toate chipurile... cum să deie vitișoarele mele macar de-un pas pe moșia boierească. CREANGĂ, A. 159. Vânzătorul de armaș Fiară crudă, om pizmaș, Fost-au gol legat la soare Și de mini și de picioare. ALECSANDRI, P. P. 205. ◊ (Poetic) Vîntul pizmaș... a bătut pînă ieri dimineața. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 105. ◊ (Substantivat) Dacă ești cu inimă de bărbat. vei doborî pe toți vrăjmașii și pizmașii. POPESCU, B. H 16.

pizmáș (pop.) adj. m., s. m., pl. pizmáși; adj. f., s. f. pizmáșă, art. pizmáșa, pl. pizmáșe

pizmáș s. m., adj. m., pl. pizmáși; f. sg. pizmáșă, g.-d. art. pizmáșei, pl. pizmáșe

PIZMÁȘ adj. v. invidios.

PIZMÁȘ adj. v. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș.

PIZMÁȘ s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

PIZMÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care pizmuiește; cu pizmă; invidios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă pizmă; caracterizat prin pizmă. /pizmă + suf. ~aș

pizmaș a. și m. invidios.

pizmáș, -ă adj. (d. pizmă). Invidios.

pizmaș adj. v. DUȘMĂNOS. INAMIC. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

pizmaș s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

PIZMAȘ adj. gelos, invidios, pizmuitor, ranchiunos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dîcos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, rîvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (Om ~ pe succesele altuia.)

pizmáș, pizmași, s.m. – Dușman, opozant: „Și așa întreaga ziua, / Pizmașul ținea una, / Iar dacă venea seara, / Din tunuri mai înceta” (Bilțiu, 2006: 127). – Din pizmă (< sl. pizma) + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).