PÍSTRĂ, pistre, s. f. (Reg.) Pânză groasă cu dungi colorate, folosită la confecționarea saltelelor. – Et. nec. Cf. sl. pistrŭ.

PÍSTRĂ, pistre, s. f. (Reg.) Pânză groasă cu dungi colorate, întrebuințată la confecționarea saltelelor. – Et. nec. Cf. sl. pistrŭ.

PÍSTRĂ, pistre, s. f. (Mold.) Un fel de pînză groasă cu dungi colorate, întrebuințată la făcutul saltelelor. O saltea subțire îmbrăcată cu pistră vărgată cu roș. HOGAȘ, M. N. 137. Două paturi curat așternute cu saltele de pistră. id. DR. II 5.

pístră (reg.) s. f., g.-d. art. pístrei; pl. pístre

pístră s. f., g.-d. art. pístrei; pl. pístre

pístră f., pl. e (d. pistru). Est. Un fel de pînză groasă cu dungĭ colorate, întrebuințată de ordinar, la făcut saltele.