PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist.

PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat, promisiunea făcută. – Parolă + suf. -ist.

PAROLÍST, -Ă, paroliști, -ste, s. m. și f. (Franțuzism ieșit din uz) Persoană care se ține de cuvînt, care face ceea ce promite. (Adjectival) Nu se prea ținea de vorbă. Dar acum e omul cel mai parolist. La TDRG.

parolíst (fam.) adj. m., s. m., pl. parolíști; adj. f., s. f. parolístă, pl. parolíste

parolíst adj. m., s. m., pl. parolíști; f. sg. parolístă, pl. parolíste

PAROLÍST adj. v. punctual.

PAROLÍST, -Ă adj. (Fam.) Care se ține de cuvânt. [< parolă + -ist].

PAROLÍST, -Ă adj., s. m. (fam.) (cel) care se ține de cuvânt. (< parolă + -ist)

PAROLÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival rar (despre persoane) Care se ține de cuvânt. /parolă + suf. ~ist

parolist m. cel ce se ține de cuvântul dat.

*parolíst, -ă s. (d. parolă). Om de cuvînt, om care face ceĭa ce promite.

PAROLIST adj. exact, punctual. (Voi fi ~; un om ~.)

parolist, -ă, paroliști, -ste adj. (d. oameni) care se ține de cuvânt, care își respectă angajamentul luat / promisiunea făcută