PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.

PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.

PARÉZĂ, pareze, s. f. Paralizie incompletă, care suprimă numai mișcările. Pareză facială. ▭ Acest iepure moare... după ce prezentase cu trei zile mai înainte o temperatură scăzută pînă la 36° și pareză generală. BABEȘ, O. A. I 224. – Variantă: parezíe s. f.

paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze

paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze

PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire].

PARÉZĂ1 s. f. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță (< germ. Parese)

PARÉZĂ ~e f. med. Paralizie ușoară (manifestată prin scăderea forței musculare). /<germ. Parese