PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta.

parașutá (a ~) vb., ind. prez. 3 parașuteáză

parașutá vb., ind. prez. 1 sg. parașutéz, 3 sg. și pl. parașuteáză

PARAȘUTÁ vb. tr., refl. a (se) lansa din avion cu parașuta. (< fr. parachuter)

A PARAȘUTÁ ~éz tranz. (persoane sau obiecte) A lansa cu parașuta dintr-un aparat de zbor. /<fr. parachuter