PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader.

PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Livr. și ir.) A se arăta, a se pune (ostentativ) în evidență, a face caz, paradă de ceea ce face ori spune. – Din fr. parader.

PARADÁ, paradez, vb. I. Intranz. (Rar) A se arăta (punîndu-se în evidență); a se afișa. Ulița satului unde paradează donjuanii patrupezi. EMINESCU, N. 105.

paradá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 paradeáză

paradá vb., ind. prez. 1 sg. paradéz, 3 sg. și pl. paradeáză

PARADÁ vb. I. intr. (Rar) A se arăta (în mod ostentativ); a se afișa. [< fr. parader].

PARADÁ vb. intr. 1. (ir.) a se arăta (în mod ostentativ); a se afișa. 2. (despre trupe) a manevra, a evolua. (< fr. parader)

A PARADÁ ~éz tranz. A face paradă de ceea ce spune ori face; a se pune în evidență. /<fr. parader

*paradéz v. intr. (fr. parader). Mă arăt ca să fiŭ admirat, ca să mă fudulesc, ca să sfidez: a parada la teatru.