PAPÍRUS, (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în Antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.

PAPÍRUS, papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.

PAPÍRUS, (1) papiruși, s. m., (2) papirusuri, s. n. 1. Plantă acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește în mlaștinile din Abisinia, Egipt etc. 2. Material fabricat din tulpina acestei plante, pe care se scria în vechime (mai ales în Egipt) și în evul mediu, pînă la râspîndirea hîrtiei. ♦ Manuscris pe un astfel de material. A descifra un papirus.

papírus s. n., pl. papírusuri

PAPÍRUS s.n. Plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele; foiță, foaie obținută dintr-o asemenea plantă. ♦ Manuscris scris pe astfel de foi. [Pl. -suri. / < fr., lat. papyrus, cf. gr. papyros].

PAPÍRUS ~uri n. 1) Plantă erbacee acvatică a cărei tulpină servește la împletirea coșurilor și la fabricarea foilor de scris. 2) Hârtie de scris obținută în antichitate din tulpina acestei plante 3) Manuscris vechi realizat pe astfel de hârtie. /<lat., fr. papyrus

papir(us) m. 1. un fel de trestie din Egipt cu cotorul triangular; 2. foaie de scris din cotorul acestei plante: să-i dai papirul ăsta chiar astă dimineață AL.; 3. cărți scrise pe papirus.

*papír m. (lat. papýrus, vgr. pápyros. V. papură, papetier). Un fel de rogoz din al căruĭ cotor vechiĭ Egiptenĭ scoteaŭ o scoarță care le servea ca hîrtie de scris. S. n., pl. e și urĭ. Foaĭe de scoarță de papir. Manuscript pe papir: a descifra un papir. – Uniĭ zic papirus, pl. papirusurĭ. V. ciperaceŭ.

PAPÍRUS (< fr., lat.) s. n. Plantă erbacee higrofită din Africa tropicală și subtropicală, din familia ciperaceelor, înaltă de peste 1 m (Cyperus papyrus). Folosită și ca plantă ornamentală, pe malul lacurilor artificiale sau naturale. ♦ Material pentru scris, obținut de egipteni și romani din tulpina acestei plante; document scris pe un astfel de material. Date la care a început fabricarea p. este situată la c. 3500 î. Hr. Unul dintre cele mai vechi manuscrise egiptene, complet și datat, este Papyrus Prisse, culegere de maxime scrise cu cerneală roșie și neagră în milen. 3 î. Hr. În Grecia a pătruns doar în sec. 6 î. Hr., răspândindu-se apoi în toată lumea greco-romană; din sec. 4 î. Hr. a început să fie înlocuit treptat cu pergamentul. A fost totuși folosit prin cancelarii până în sec. 10-11, ca suport pentru acte, diplome, scrisori.