panicul definitie

14 definiții pentru panicul

PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
PANÍCULĂ s. f. v. panicul.
PANÍCUL, panicule, s. n. Tip de inflorescență în formă de ciorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule2. [Var.: panículă s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
PANÍCULĂ s. f. v. panicul.
panícul s. n., pl. panícule
panícul s. n., pl. panícule
PANÍCUL s. (BOT.) racem compus.
PANÍCUL s.n. 1. Inflorescență în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de țesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].
PANÍCULĂ s.f. v. panicul.
PANÍCUL1 s. n. inflorescență în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculețe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)
PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus)
PANÍCUL ~e n. bot. Inflorescență compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. /<lat. panicula, fr. panicule
*panículă f., pl. e (lat. panicula, dim. d. panus, spic cu panicule). Bot. Florĭ așezate în formă de spic mare și unflat, ca la castan, popușoĭ, colilie ș. a.
PANÍCUL (< fr., lat., cf. lat. panus „spic”) s. n. 1. Tip de inflorescență, în formă de ciorchine compus, la care ramurile secundare, înșirate de-a lungul axului principal, sunt și ele ramificate, purtând flori spiculețe sau capitule (ex. la ovăz, liliac); racem compus. 2. (MED.) P. adipos = țesut subcutanat constituit din lobuli de grăsime. Se dezvoltă exagerat în obezitate și adipoză.

panicul dex

Intrare: panicul
paniculă
panicul substantiv neutru