PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri.

PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri.

PANÉR, panere, s. n. Coș1 (1). într-o sară ne strânseserăm la școală, la împletit panere. SADOVEANU, O. VII 322. Această piață mare... se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii. ALECSANDRI, O. P. 285. Panerul tău, ce-i galben întocmai ca șofranul, E plin cu-ndestulare de roze, de zămoși. NEGRUZZI, S. II 37. ◊ Fig. În paner de raze, ziua Pune soarele și pleacă. LESNEA, I. 146.

panér (coș) s. n., pl. panére

panér (coș) s. n., pl. panére

PANÉR s. v. coș.

panér (panére), s. n. – 1. Coș mic. – 2. Trăsură cu coșul făcut din nuiele. – Mr. păner. It. paniere, ven. paner, prin intermediul ngr. πανέρι (Gáldi 217; Graur, BL, V, 72). Sensul al doilea, în Mold., din fr. panier.

PANÉR panere n. 1) Obiect, de obicei asemănător cu un coș, dar mai mic, cu toartă, împletit dintr-un material flexibil (lozie, papură etc.), în care se transportă sau se păstrează ceva (fructe, legume, alimente etc.). 2) Conținutul unui astfel de obiect. Un paner de mere. /<ngr. panéri

paner n. coș: așează plantele într’un paner AL. [Lat. PANARIUM].

panér n., pl. e (ngr. panéri, d. it. paniere, coș, din lat. panarium, coș de pîne; fr. panier. V. pîne). Coș (împletitură de rămurele, de vărguțe) de dus ceva.

PANER s. coș, (pop.) coșarcă, paporniță, (Transilv. și Munt.) corfă, (prin Ban. și Transilv.) targă. (A pus merindele în ~.)