păienjenit definitie

15 definiții pentru păienjenit

PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.
PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.
PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.
PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. III 33), împăinjenít, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenát, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenít, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenít, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.
PAINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
PĂINJENÁT, -Ă adj. v. împăienjenit.
PĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.
PĂIENJENÍT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)
painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.
PĂIENJENIT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

păienjenit dex

Intrare: păienjenit
păienjenit adjectiv
painjenit
păinjenat
păinjinit