PÂRĂÍ vb. IV v. pârâi.

PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr1 + suf.-âi.

PÂRĂÍ vb. IV v. pârâi.

PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc., p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr1 + suf. -âi.

PÎRĂÍ vb. IV v. pîrîi.

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

pârâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. pârâie, imperf. 3 sg. pârâiá

PÂRÂÍ vb. 1. v. scârțâi. 2. v. trosni. 3. a trosni, (înv.) a prâsni. (Focul ~.) 4. v. păcăni.

PÂRÂÍ vb. v. fâșâi, foșni, răpăi, ropoti, sfârâi, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti, șușui.

A PÂRÂÍ pers. 3 pârâie intranz. 1) (despre corpuri tari) A produce un zgomot caracteristic la rupere, frângere, apăsare sau ardere. Crengile pârâie. 2) (despre arme de foc) A produce pocnituri scurte și repetate. /pâr + suf. ~âi

pârăì v. a face un zgomot surd și des, vorbind de foc, zăpadă, lucruri tari: îi pârăie oasele ISP. [Onomatopee din prrr! care imită acest sgomot].

pî́rîĭ, a -i v. intr. (d. pîr-pîr, huĭetu lucrurilor solide care se despică, se desfac orĭ se sparg. V. cîrîĭ). Crăp cu zgomot, mă desfac prin presiune, cum fac lemnele cînd le despicĭ saŭ le frîngĭ, gheața cînd se rupe, pepenele verde copt cînd îl strîngĭ între mînĭ, încheĭeturile oaselor cînd te miștĭ după o lungă ședere ș.a.

pârâi vb. v. FÎȘÎI. FOȘNI. RĂPĂI. ROPOTI. SFÎRÎI. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI. ȘUȘUI.

PÎRÎI vb. 1. a scîrțîi. (Dușumeaua ~.) 2. a pocni, a trosni. (Îi ~ încheieturile.) 3. a trosni, (înv.) a prîsni. (Focul ~.) 4. a păcăni, a răpăi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.)