OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.

OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti.

OȚETÍRE s. f. Acțiunea de a se oțeti; transformare a alcoolului din vin în acid acetic, datorită unui ferment acetic.

oțetíre s. f., g.-d. art. oțetírii; pl. oțetíri

oțetíre s. f., g.-d. art. oțetírii; pl. oțetíri

OȚETÍRE s. v. acrire.

OȚETIRE s. acrire, înăcrire. (~ vinului.)