OUÁ, pers. 3 ouă, vb. I. Intranz. (Despre păsări) A face ouă. Găina nu ouă în tot timpul anului. ◊ Refl. Ia du-te-n poiată... și vezi de nu cumva s-a ouat vro găină și-mi adă ouăle-ncoace. HOGAȘ, DR. II 87. Găina se ouase o mărgică. CREANGĂ, P. 70. ◊ Tranz. ◊ Oua mult, niște ouă ușor cafenii, foarte gustoase. CAMIL PETRESCU, O. II 103.
2) oŭ, a oŭá v. tr. (d. subst. oŭ; pv. pg. ovar, sp. huevar). Fac oŭă: găina asta oŭă mult. V. refl. Fac oŭă: găina se oŭă. – Se întrebuințează, de ordinar, la pers. III. Dar într’o fabulă, de exemplu, putînd vorbi și găina, ar putea foarte bine să-ĭ zică cocoșuluĭ: eŭ oŭ, dar tu nu oĭ! Conjunctiv: să [se] oŭă.