6 definiții pentru ostenire
OSTENÍ, ostenesc,
vb. IV. (
Înv. și
pop.)
1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi.
2. Refl. și
intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦
Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva.
3. Refl. și
intranz. A obosi umblând, mergând;
p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din
sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’. ostení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. osteneáscă OSTENÍ vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui. OSTENÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui. A OSTENÍ ~ésc pop. 1. intranz. (despre ființe) A-și pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (ființe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon A SE OSTENÍ mă ~ésc intranz. pop. A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon Ostenire dex online | sinonim
Ostenire definitie