OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille.

OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille.

oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle

oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle

OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille].

OSCÍLĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille)