ORNITOFÍL, -Ă, ornitofili, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Iubitor de păsări. 2. Adj. (Despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. 3. Adj. De ornitofilie. – Din fr. ornithophile.

ORNITOFÍL, -Ă, ornitofili, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Iubitor de păsări. 2. Adj. (Despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. 3. Adj. De ornitofilie. – Din fr. ornithophile.

ORNITOFÍL, ornitofili, s. m. Iubitor de păsări. Calinic era un mare ornitofil. HOGAȘ, DR. II 49.

ornitofíl adj. m., s. m., pl. ornitofíli; adj. f., s. f. ornitofílă, pl. ornitofíle

ornitofíl s. m., adj. m., pl. ornitofíli; f. sg. ornitofílă, g.-d. art. ornitofílei, pl. ornitofíle

ORNITOFÍL, -Ă adj. 1. Iubitor de păsări. 2. (Despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. [Cf. fr. ornithophile, germ. ornithophil].

ORNITOFÍL, -Ă adj. 1. iubitor de păsări. 2. (despre plante) care prezintă ornitofilie (2). (< fr. ornithophile)

ORNITOFÍL ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre persoane) Care iubește păsările. 2) (despre plante) La care polenizarea se face cu ajutorul păsărilor. /<fr. ornithophile

ORNITO- „pasăre, zburătoare”. ◊ gr. ornis, ornithos „pasăre” > fr. ornitho-, germ. id., it. ornito- > rom. ornito-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., care are un cap de pasăre; ~cor (~chor) (v. -cor), adj., (despre semințe) răspîndit prin intermediul păsărilor; ~corie (v. -corie₂), s. f., răspîndire a semințelor diferitelor plante prin intermediul păsărilor; ~dactil (v. -dactil), adj., cu degete de pasăre; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu păsări; ~file (v. -fil₁), adj., s. f. pl., (plante) la care polenizarea se realizează cu ajutorul păsărilor; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Dragoste exagerată pentru păsări. 2. Polenizare realizată prin intermediul păsărilor; ~gam (v. -gam), adj., polenizat de păsări; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul răspîndirii geografice a păsărilor; ~id (v. -id), adj., cu aparență de pasăre; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul păsărilor; ~melologie (v. melo-₂, v. -logie₁), s. f., parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul cîntecelor de păsări; ~pode (v. -pod), s. n. pl., reptile dinozauriene din cretacic, cu poziție bipedă și cu înfățișare de pasăre; ~rinc (v. -rinc), s. m., mamifer australian amfibiu din ordinul monotremelor, cu botul ca un cioc de rață și care se înmulțește prin ouă; ~sfingofil (v. sfingo-, v. -fil₁), adj., care este polenizat prin păsări și fluturi de noapte.