ORICẤT, -Ă, oricâți, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cât, indiferent de număr sau de cantitate. ◊ (Adjectival) Oricâți bani ai avea, tot nu-ți ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjuncție concesivă) Indiferent cât, cât de mult, cât de tare; orișicum. – Ori + cât.

ORICẤT, -Ă, oricâți, -te, pron. nehot., adv. 1. Pron. nehot. Indiferent cât, indiferent de număr sau de cantitate. ◊ (Adjectival) Oricâți bani ai avea, tot nu-ți ajung. 2. Adv. (Adesea cu valoare de conjuncție concesivă) Indiferent cât, cât de mult, cât de tare; orișicum. – Ori + cât.

ORICÎ́T1 adv. Indiferent cît, cît vrei. Cît să copiez? – Oricît. ◊ (Cu valoare de conjuncție concesivă) Cît de mult, cît de tare. Robotind oricît, nu va ajunge niciodată să aibă și el ceva. REBREANU, I. 78. Oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.

oricất1 (ori-) adj. pr. m., f. oricấtă; pl. m. oricấți, f. oricấte, g.-d. m. și f. oricấtor

*oricất2 (ori-) adv.

ORICÂT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orișicât, (înv.) oarecât. (Cât zahăr vrei? – ~!) 2. adj. orișicât. (~ lume ar fi...) 3. adv. orișicât. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cât. (~ ai vrea, dar nu poți.)