Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru ocnire

OCNÍRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.
OCNÍRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.
ocníre s. f., g.-d. art. ocnírii; pl. ocníri
ocníre s. f., g.-d. art. ocnírii; pl. ocníri

ocnire definitie

ocnire dex

Intrare: ocnire
ocnire substantiv feminin