OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj. Care practică obstrucționismul; privitor la obstrucționism. A găzduit la un om de ispravă, desigur... dar oricum, un opozant obstrucționist. C. PETRESCU, O. P. II 323.

obstrucționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucționíști; adj. f., s. f. obstrucționístă, pl. obstrucționíste

obstrucționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. obstrucționíști; f. sg. obstrucționístă, pl. obstrucționíste

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. // adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. obstrucționniste].

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr. obstructionniste)

OBSTRUCȚIONÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de obstrucționism; propriu obstrucționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionniste

OBSTRUCȚIONÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al obstrucționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionniste

*obstrucționíst, -ă s. și adj. Care face obstrucțiune. Adj. Politică obstrucționistă.