OBSÍGĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee asemănătoare cu ovăzul, cultivate pentru nutreț (Bromus și Brachypodium). – Din bg. obsila, scr. ovsika.

obsígă s. f.

OBSÍGĂ s. (BOT.; Bromus secalinus) (reg.) odaie, secărea, iarba-ovăzului, iarba-vântului.

OBSÍGĂ s. v. raigras englezesc, sălbăție, zizanie.

obsígă (obsígi), s. f. – Plante furajere (Bromus secalinus, Bromus sterilis, Brachypodium pinnatum). – Var. (o)psigă. Bg. obsiga (Conev 46), sb. ovsika (Candrea), din sl. ovsa „ovăz”, cf. ovăz.

OBSÍGĂ f. Plantă erbacee asemănătoare cu ovăzul, care crește prin fânețe și prin pășuni sau este cultivată pentru nutreț. /<bulg. obsila, sb. ovsika

obsigă f. iarba ovăzului (Bromus secalinus). [Și ovsigă = serb. OVSIK].

OBSIGĂ s. (BOT.; Bromus secalinus) (reg.) odaie, secărea, iarba-ovăzului, iarba-vîntului.

obsigă s. v. RAIGRAS ENGLEZESC. SĂLBĂȚIE. ZIZANIE.

OBSÍGĂ (< scr.) s. f. Plantă furajeră perenă din familia gramineelor cu rădăcini puternice, stoloni subterani lungi și tulpina înaltă până la 140 cm, cu frunze liniare, late, și cu inflorescența un panicul (Bromus inermis). Foarte rezistentă la secetă, intră în componența pășunilor și fânețelor cultivate, în amestec cu alte graminee și leguminoase. Se mai cultivă pe pante expuse eroziunii, pe taluzuri și diguri, nisipuri mișcătoare etc. Crește și spontan în fânețele din regiunile secetoase.