Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru oaspete

OÁSPĂT s. m. v. oaspete.
OÁSPE s. m. v. oaspete.
O├üSPETE, oaspe╚Ťi, s. m. 1. Persoan─â care viziteaz─â pe cineva ├«n casa acestuia; persoan─â c─âreia i se ofer─â ospitalitate; musafir, invitat. ÔÖŽ Persoan─â (oficial─â) care viziteaz─â o ╚Ťar─â, o institu╚Ťie sau asist─â (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nunta╚Ö. [Var.: o├íspe, o├ísp─ât s. m.] ÔÇô Lat. hospes, -itis.
OÁSPĂT s. m. v. oaspete.
OÁSPE s. m. v. oaspete.
O├üSPETE, oaspe╚Ťi, s. m. 1. Persoan─â care viziteaz─â pe cineva ├«n casa acestuia; cel c─âruia i se ofer─â ospitalitate; musafir, invitat. ÔÖŽ Persoan─â (oficial─â) care viziteaz─â o ╚Ťar─â, o institu╚Ťie sau asist─â (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la un spectacol etc. 2. (Reg.) Nunta╚Ö. [Var.: o├íspe, o├ísp─ât s. m.] ÔÇô Lat. hospes, -itis.
OÁSPAT s. m. v. oaspete.
OÁSPE s. m. v. oaspete.
O├üSPETE, oaspe╚Ťi, s. m. 1. Persoan─â care viziteaz─â pe cineva ├«n casa acestuia, persoan─â c─âreia i se ofer─â ospitalitate; musafir. Masa din foi╚Öorul casei lui Iorgu Samson era ├«mpresurat─â de oaspe╚Ťi. SADOVEANU, N. P. 52. Cina lui Abu-Hasan nu era foarte bogat─â, ├«ns─â bun─â ╚Öi curat─â, a╚Öa ca s─â poat─â mul╚Ťumi destul pe un oaspete drume╚Ť. CARAGIALE, P. 123. Nu te turbura t─âtuc─â, mai bine mergi de te g─âte╚Öte, ca s─â primim oaspe╚Ťii veni╚Ťi la noi de prin fundul, lumii. ALECSANDRI, T. I. 410. ÔŚŐ Fig. Numai lebedele albe, c├«nd plutesc ├«ncet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspe╚Ťi lini╚Ötei acestei, Cu aripele ├«ntinse se mai scutur─â ╚Öi-o taie C├«nd ├«n cercuri tremur├«nde, c├«nd ├«n brazde de v─âpaie. EMINESCU, O. I 152. Oaspe╚Ťii caselor noastre, cocost├«rci ╚Öi r├«ndunele, P─âr─âsit-au a lor cuiburi ╚Öi-au fugit de zile rele. ALECSANDRI, O. 167. ÔŚŐ Expr. (A fi) bucuros de oaspe╚Ťi (rar de oaspete) = a primi cu pl─âcere musafiri. B─âtu ├«n u╚Ö─â ╚Öi strig─â: bucuros de oaspete? VISSARION, B. 99. ÔÖŽ Persoan─â care viziteaz─â o ╚Ťar─â, o institu╚Ťie sau asist─â (ca invitat, ca reprezentant) la o solemnitate, la reprezenta╚Ťii etc. A devenit o tradi╚Ťie ca la marea noastr─â s─ârb─âtoare na╚Ťional─â s─â fie de fa╚Ť─â numero╚Öi oaspe╚Ťi de peste hotare. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2749. 2. (Transilv., Maram., Bucov.) Nunta╚Ö. La osp─â╚Ť... tot oaspe╚Ťi rari. Tot crai ╚Öi tot cr─âiese mari. CO╚śBUC, P. I 57. ├Än Transilvania tot oaspetele aduce cu sine c├«te ceva de-ale m├«nc─ârii. SEVASTOS, N. 285. ÔÇô Variante: o├íspe (REBREANU, R. I 53, EMINESCU, O. I 147, ALECSANDRI, T. II 97), o├ísp─ât (LESNEA, I. 130) s. m.
o├íspete s. m., pl. o├íspe╚Ťi
o├íspete s. m., pl. o├íspe╚Ťi
OÁSPETE s. v. musafir.
o├íspe (-p├ę╚Ťi), s. m. ÔÇô 1. Persoan─â care prime╚Öte g─âzduire. ÔÇô 2. Musafir. ÔÇô Var. oaspete. Mr. oaspe, megl. oaspi╚Ť. Lat. hosp─Ľs, pl. hosp─ştes (Diez, I, 298; Pu╚Öcariu 1215; Candrea-Dens., 1275; REW 4197), cf. it., prov. oste, v. fr. ost (fr. h├┤te), sp. hu├ęsped, port. hospede. Pentru dubla der. oaspe ╚Öi oaspete, cf. om ╚Öi sp. sierpe ╚Öi serpiente. Der. osp─âta, vb. (a da m├«ncare; a m├«nca, a petrece), mr. ospetu, ospetare, care ar putea proveni de asemenea din lat. hosp─şt─üre (Pu╚Öcariu 1231; Candrea-Dens., 1277; REW 4199; Tiktin); cf. alb. ┼íp├źto┼ä ÔÇ×a salvaÔÇŁ (Philippide, II, 644); osp─âtat, s. m. (birta╚Ö, hangiu); osp─ât─âtoare, s. f. (├«nv., hangi╚Ť─â); osp─ât─âtor, s. m. (hangiu, birta╚Ö); osp─ât─ârie, s. f. (c├«rcium─â, birt); osp─âtos, adj. (primitor); osp─ât─âre╚Ť, adj. (primitor); prosp─âta (var. ├«mprosp─âta), vb. (Trans., a invita), pare o confuzie local─â a lui osp─âta cu proasp─ât, cf. prosp─âtur─â ÔÇ×m├«ncare proasp─ât─âÔÇŁ (dup─â Pu╚Öcariu, Dacor., III, 685 ╚Öi REW 4199, din lat. perhosp─şt─üre; dup─â Graur, BL, V, 101 din pre ╚Öi osp─âta). ÔÇô Cf. osp─â╚Ť.
O├üSPETE ~╚Ťi m. 1) Persoan─â care vine ├«n vizit─â, ├«n ospe╚Ťie; musafir. 2) Persoan─â oficial─â invitat─â s─â asiste la o adunare sau la o solemnitate. /<lat. hospes, ~itis
oaspe(te) m. 1. cel primit cu bun─âvoin╚Ť─â ├«n casa cuiva: 2. cel ce prime╚Öte bucuros pe un str─âin; 3. fig. str─âin, trec─âtor: r├óndunelele sunt oaspe╚Ťi de prim─âvar─â; 4. cel invitat la mas─â. [Lat. HOSPES, HOSPITEM].
oáspe (oa dift.) m. fără pl. (din nom. lat. hóspes. Cp. cu jude, rece, șerpe). Rar. Oaspete.
o├íspete m. (din ac. lat. h├│spitem, nom. h├│spes [din *h├│sti-pes, ap─âr─âtor al str─âinulu─ş, d. hostis, str─âin], gazd─â ╚Öi [ma─ş t├«rzi┼ş] oaspete; it. pv. oste, vfr. ost, nfr. h├┤te, sp. huesped, pg. hospede. Cp. cu judec 1. V. oaste, gazd─â). Rar. Musafir, persoan─â osp─âtat─â de gazd─â sa┼ş care a venit ├«n vizit─â. Fig. R├«ndunelele-s oaspe╚Ťi─ş caselor noastre. ÔÇô Rar fem.: oaspetea e─ş, f─âr─â pl.
OASPETE s. invitat, musafir, (rar) vizitator, (reg.) vindic, (prin Ban. și Transilv.) gost, ospecioi. (A avut ~ de seamă.)
prof├ęsor-o├íspete s. m. (├«nv.) Profesor invitat pentru a ╚Ťine cursuri la o universitate str─âin─â ÔŚŐ ÔÇ×Dan Grigorescu, profesor-oaspete la Departamentul de Literatur─â comparat─â al Universit─â╚Ťii Washington din Seattle.ÔÇŁ Cont. 12 III 71 p. 10. ÔŚŐ ÔÇ×Eugenia Popescu-Jude╚Ť, profesor-oaspete de la Universitatea din Pittsburg, a prezentat crea╚Ťia muzical─â cantemireasc─â ├«n istoria muzicii turce╚Öti.ÔÇŁ Sc. 29 X 73 p. 6; v. ╚Öi R.lit. 27 XII 73 p. 31 (din profesor + oaspete, dup─â germ. Gastprofessor; cf. engl. visiting-professor)

Oaspete dex online | sinonim

Oaspete definitie

Intrare: oaspete
oasp─ât
oaspe
oaspete substantiv masculin