Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru năvădi

NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.; la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.
NEVEDÍ vb. IV v. năvădi.
NIVIDÍ vb. IV v. năvădi.
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (La războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.
NEVEDÍ vb. IV v. năvădi.
NIVIDÍ vb. IV v. năvădi.
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. A trece firele urzelii printre ițe și spată în ordinea cerută de modelul țesăturii. Am plecat la arat, Ș-am arat ș-am sămănat Cînepă. Și m-am dus ș-am cules-o... Ș-am urzit-o, Ș-am năvădit-o, Ș-am învelit-o, Ș-am țesut-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. Variante: nevedí (ALECSANDRI, P. III 261), nividí (CREANGĂ, A. 62) vb. IV.
NEVEDÍ vb. IV v. năvădi.
NIVIDÍ vb. IV v. năvădi.
năvădí (a ~) (a țese) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 să năvădeáscă
năvădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năvădeáscă
NĂVĂDÍ vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)
năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă.
A NĂVĂDÍ ~ésc tranz. (fire de urzeală) A trece prin ițe și spată. /<sl. navoditi
navădì v. V. nevedì.
nevedì v. a petrece firele de pânză printre iță și spată: le împletește, nevedește AL. [Slav. NAVEDÓ, a aduce, a introduce, a băga].
nividì v. Mold. V. nevedì: alte sumane să le nividească și să înceapă a le țese din nou CR.
năvădésc V. nevedesc.
nevedésc v. tr. (d. vechĭu năvedesc, aduc, d. vsl. nuvesti-navedon, „aduc, vîr”, compus ca și do-, po- și iz-vedesc. V. vodă). Sud. (rTP. 3, 9-12, 103 și GrS. 6, 60). Vîr urzeala printre ițe și spată cînd așez războĭu de țesut. – Și năvădesc și înăvădesc.
nividésc V. nevedesc.
NĂVĂDI vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)
nevedí, nevedesc, (năvădi), vb. tranz. – (reg.) (la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii (D. Pop, 1978): „Fetele de pe la noi / Nu știu pune pă urzoi; / Nu știu nici a nevedi, / Cu feciori se știu iubi” (Ștețco, 1990: 273; Borșa). – Din sl. navoditi (DEX, MDA); din vsl. navedo „a aduce, a introduce, a băga” (Miklosich, Cihac, cf. DER; Șăineanu, Scriban).
nevedí, nevedesc, vb. tranz. – (la războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii (D. Pop 1978): „Fetele de pe la noi / Nu știu pune pă urzoi; / Nu știu nici a nevedi, / Cu feciori se știu iubi” (Ștețco 1990: 273; Borșa). – Din sl. navoditi (DEX).

Năvădi dex online | sinonim

Năvădi definitie

Intrare: năvădi
năvădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nevedi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nividi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a