15 definiții pentru născut
NĂSCÚT2, -Ă, născuți, -te,
s. m. și
f.,
adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut =
a) copil care abia s-a născut; sugaci;
b) fig. renăscut. –
V. naște. NĂSCÚT2, -Ă, născuți, -te,
s. m. și
f.,
adj. (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut =
a) copil care abia s-a născut; sugaci;
b) fig. renăscut. –
V. naște. NĂSCÚT, -Ă, născuți, -te,
s. m. și
f. (Mai ales în
expr.)
Întîiul-născut = copilul cel mai mare dintr-o familie.
Nou-născut = copil care s-a născut de curînd. ♦ (Neobișnuit) Copil, fiu, fiică. Să nu mai fii de astăzi născuta mea! COȘBUC, P. II 200.
născút1 adj. m.,
s. m.,
pl. născúți;
adj. f.,
s. f. născútă,
pl. născúte
născút s. m., adj. m., pl. născúți; f. sg. născútă, g.-d. art. născútei, pl. născúte NĂSCÚT ~tă (~ți, ~te) v. A NAȘTE și A SE NAȘTE. * Întâiul (sau primul) ~ primul copil într-o familie. (Copil) nou-~ v. NOU. /v. a naște născút, -ă adj. (d. nasc). care s’a născut, venit în lume. S.n., pl. urĭ. Cor. Naștere. Ur. Crăcĭun: cîșlegile Născutuluĭ.
L’HOMME EST NÉ LIBRE (fr.) omul s-a născut liber – J.-J. Rousseau, „Le contrat social”, I. PROLEM SINE MATRE CREATAM (lat.) prunc născut fără mamă – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, II, 553. Lucrare elaborată fără ca autorul să se inspire din vreun model. Montesquieu a pus aceste cuvinte drept epigraf la „L’Esprit des lois”. născút adj. m. (Și subst.) (Cel) care a căpătat viață, a luat ființă, a venit pe lume. ◊ Nou-născut = născut de curând; (subst.) prunc. ◊ Întâiul (sau primul, cel dintâi) născut = cel dintâi, cel mai vârstnic dintre copiii unei familii. ◊ Unul (sau singurul) născut = unicul copil, singura odraslă; spec. (în Noul Testament) denumire dată lui Iisus Hristos, fiul unic al lui Dumnezeu după fire, care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor. ◊ Expr. Născut, nu făcut = ale cărui însușiri sunt înnăscute și nu dobândite. – Din naște. Unul născut s. m. Atribut care se dă lui Dumnezeu-Fiul, fixat în Simbolul de credință. născut din flori expr. (
d. copii) născut în afara unei căsnicii; care este rodul unei iubiri trecătoare.
născut în zodia porcului expr. exagerat de norocos.
Născut dex online | sinonim
Născut definitie
Intrare: născut (s.m.)
născut 2 s.m. substantiv masculin