Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru nălucire

NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. Faptul de a (se) năluci; (concr.) nălucă. – V. năluci.
NĂLUCÍRE, năluciri, s. f. 1. Ceea ce îi nălucește cuiva; vedenie,fantasmă; nălucă. Nu mai dormea de multă vreme decît un ceas, două pe noapte și-l chinuiau fel de fel de năluciri și gînduri rele. CAMIL PETRESCU, O. I 223. Se frecă la ochi ca să se încredințeze de sînt aievea cele ce i se înfățișa, sau năluciri. ISPIRESCU, L. 131. O frică fantastică i-a închipuit niște năluciri fioroase. NEGRUZZI, S. I 28. ♦ Halucinație. Urmă a se zvîrcoli, vorbind ca-ntr-o nălucire în care și-l închipuia de față pe dușmanul său. SADOVEANU, Z. C. 303. Iat-am tresărit ușor Ca de-o nălucire. COȘBUC, P. I 263. 2. Închipuire deșartă, iluzie, himeră. Noi, în viața noastră, n-am trăit din năluciri. SADOVEANU, N. F. 28. De cîte ori închipuirea nu întrupează nălucirile deșerte ale sufletului! HOGAȘ, M. N. 59. Și pe-o pernă moale cad în aromire Și mă primblu-n lumea cea de nălucire. ALECSANDRI, P. A. 136.
nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri
nălucíre s. f., g.-d. art. nălucírii; pl. nălucíri
NĂLUCÍRE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. iluzie.
nălucire f. 1. vedenie: este ora nălucirii GR. AL.; 2. fig. iluziune: un plaiu îngeresc unde ’nflorește scumpa nălucire AL.
nălucíre f. Vedenie, iluziune, halucinațiune.
NĂLUCIRE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 2. fantasmagorie, închipuire,vedenie. (O ~ a minții sale.) 3. halucinație, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o ~.) 4. iluzie, închipuire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decît o ~.)

Nălucire dex online | sinonim

Nălucire definitie

Intrare: nălucire
nălucire substantiv feminin